Despre schizofrenie: marturiile unui bolnav. “Nu am dormit 85 de ore. La final am devenit de nerecunoscut”

Marturiile unui pacient cu schizofrenie. Detalii despre aceasta afectiune
Marturiile unui pacient cu schizofrenie. Detalii despre aceasta afectiune

O persoana care a fost diagnosticata cu schizofrenie a adus marturii cutremuratoare despre boala de care sufera si despre tratamentul medicamentos. Povestea Dianei: simptome, internarile la Psihiatrie si trairile intense pe care le-a avut in tot acest timp.

Schizofrenie: simptome, internare, medicamente si emotiile unui pacient cu acest diagnostic

Diana si-a impartasit povestea cu toata lumea. Tanara a fost diagnosticata cu schizofrenie, aratand cu degetul nu spre afectiunea de care sufera si cu care trebuie sa traiasca, ci spre societatea care nu a inteles-o ca nu are nicio vina si ca trebuie sa continue sa traiasca si cu aceasta conditie. Pseudonimul ales a fost un ajutor pentru toti cei care care considera sanatatea mintala un subiect tabu in Romania. Diana a fost in discutii cu medicul ei pret de doi ani, dupa care a primit diagnosticul.

“TOTI SUNTEM ASA, CU TOTII AVEM PROBLEME”

Mamei sale i-a fost foarte greu sa accepte realitatea si lupta pe care o avea de dus aceasta. La prima externare, s-a gandit ca asta e inceputul pedepsei pentru ca nu a apreciat viata pe ca o avea deja. Diminetile erau cuprinse de frica, iar momentul care ii venea mereu in minte era acela in care va pleca de pe aceasta lume. Toți suntem așa, cu toții avem probleme, nu te mai plânge”, a fost raspunsul unui tanar cu care a avut o relatie lunga in acea perioada si singurul in fata caruia s-a destainuit.

Marturiile unei paciente care sufera de schizofrenie

“Percepeam lumea ca si cum ar fi fost in celalalt capat al unui tunel”

“Știind că dacă nu iau medicamentul nu pot dormi, am profitat de ocazie și astfel nu am dormit 85 de ore. La final am devenit de nerecunoscut: transpiram, dar îmi era foarte frig, îmi bătea inima foarte tare, plângeam din nimicuri (am plâns că a căzut creionul de pe masă), tremuram, aveam halucinații și percepeam lumea ca și cum ar fi fost în celălalt capăt al unui tunel, mereu unduindu-se. Cel mai mult îmi place senzația care apare după trei ore. Devin calmă și înceată, am nevoie de câteva minute până reușesc să-mi pun o mână dintr-un loc în altul, dispare orice îngrijorare și am impresia că plutesc”
Mărturiile Dianei

(Sursa: genrevista.ro)