Una din cele mai frumoase declaratii de iubire. Liviu Rebreanu, catre Fanny Radulescu: ”Iti multumesc ca te iubesc”

Liviu Rebreanu, una din cele mai frumaose declaratii de iubire
Liviu Rebreanu, una din cele mai frumaose declaratii de iubire

In topul romanticilor nostri care au creat reale opere de arta doar destainuindu-se se numara si Liviu Rebreanu. Acesta a lasat vie iubirea sa pentru Fanny Radulescu printr-o declaratie de dragoste splendida, declarata una din cele mai emotionante din zestrea literaturii romane.

Una din cele mai frumoase declaratii de dragoste: Liviu Rebreanu, iubire incomensurabila catre Fanny Radulescu

Liviu Rebreanu si-a intalnit sortita pe terasa Otetelasanu din Capitala, loc unde se afla azi Palatul Telefoanelor, unde se adunau toti artistii vremii. Scena facea ca scriitorul abia i-o prezentase pe Fanny lui Emil Garleanu, bunul sau prieten. Ea era absolventa a Conservatorului de Arta Dramatica, actrita si scriitoare, in timp ce el deja starnise interesul publicului prin primele nuvele publicate in revistele literale.

Desigur cum orice artist se manifesta cel mai bine prin arta aleasa, Liviu Rebreanu ii marturisea iubire femeii care a reusit sa-i umple sufletul de bucurie prin declaratii de dragoste care au devenit peste ani un etalon al genului. Cuvintele erau de-a dreptul magice. ”Eu nu pot avea o iubire; eu nu pot avea decât iubiri. Iubirile acestea însă răsar repede, pâlpâie o clipă și apoi pier, dispar pentru totdeauna, parc-ar fi fost niște visuri pe care le uiți îndată ce te-ai deșteptat din somn…”. scria acesta.

Fanny Radulescu, marea iubire a lui Liviu Rebreanu

”Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult”

”Pe mine viaţa m-a frământat, m-a umilit; mie viaţa mi-a mulcomit glasul. Astfel am ajuns să nu mai spun că ele nu merită să fie iubite, ci strig pretutindeni: ştiu să iubesc fiindcă am învăţat a plânge, a suspina şi a mă resemna! Astăzi aş vrea şi eu să nu iubesc, aş vrea să fiu iar mândru, ambiţios, cuceritor… Dintr-asta se vede că sunt îndrăgostit! Dacă aş şti cânta din syrinx, te-aş duce într-o poiană scăldată în lumină de lună, într-o poiană unde încă nu s-a încuibat mândria omenească, şi ţi-aş şopti la ureche cântecul celor iubiţi. Atunci poate ai pricepe şi tu că iubirea nu cunoaşte ceea ce lumea numeşte “a fi iubit”.

Te iubesc pentru că mă iubeşti: acesta este un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc; aici începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii. Omul îndrăgostit nu zice: te iubesc pentru că eşti oacheşă; nici: te iubesc pentru că eşti bună. Omul îndrăgostit zice: te iubesc cu toate că eşti oacheşă, cu toate că eşti bună şi te-aş iubi chiar dacă ai fi blondă sau dacă ai fi rea”
Liviu Rebreanu